Biserica ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului”.
O vei recunoaște după turla alb-roșie, cu patru turnulețe. De acolo se aude acel cântec al clopotelor care, de fapt, e vestitul Marș al lui Iancu, probabil ca tribut pentru faptul că numele lui Avram Iancu este definitoriu pentru Zlatna (atât pentru că aici a făcut gimnaziul, cât și pentru că Zlatna a fost un punct fierbinte în revoluția pașoptistă). Cert este că biserica, aflată pe o colină în centrul orașului, e una dintre cele mai neobișnuite pe care le vei vedea în Ardeal. Rar vei întâlni o biserică românească veche, în stil gotic, care să îmbine totodată detalii baroce și picturi murale bizantine. Clădită în 1424, de către boierul Stănislav Hgavoru, locașul prezintă fragmente de frescă atât din secolul al XV-lea, cât și din secolul al XVII-lea. Dată fiind calitatea locașului, ca pictură și sinteză a stilurilor arhitecturale, biserica este un semn al continuităţii vieţii românești.
Biserica romano-catolica.
Masivitatea si rafinamentul acestei biserici, aflata in centru, pot da impresia ca biserica a fost dintotdeauna asa si ca trecutul ei a fost frumos si bogat, intocmai ca sculpturile care o decoreaza. In realitate, insa, trecutul ei ascunde o serie de distrugeri, si tot atatea reconstruiri. O prima biserica romano-catolica a fost cladita in 1367, de comunitatile maghiare stabilite la Zlatna pentru exploatarile de aur. De fapt, biserica era dovada clara a tendintei de raspandire a catolicismului in Transilvania, cu atat mai mult cu cat Zlatna a stat in permanenta in atentia regilor Ungariei. Biserica a fost, apoi, daramata, pentru a fi inlocuita de un locas mai amplu, in 1752; entuziasmul lucrarilor a fost atat de mare, incat constructia ei s-a incheiat dupa un an. Ceva mai tarziu, la inceputul secolului al XIX-lea, biserica a suferit daune, astfel incat a trebuit sa fie daramata si reconstruita. Nu a durat mult nici aceasta stabilitate: in 1848, in timpul incendiului care a distrus orasul, biserica a trecut prin foc, impunandu-se renovarea ei din temelii. Este, de altfel, forma in care a ramas pana azi, prezentand o sinteza de stiluri (intre care predominat barocul tarziu), trei altare si ziduri din piatra cioplita.
Mănăstirea "Buna Vestire".
O găsești la doi pași de Zlatna, în Pătrângeni. Calea ferată trece nu departe de zidurile ei, aflându-se în vecinătatea unui spațiu industrial. Cu toate acestea, mănăstirea n-are nimic în comun nici cu gălăgia trenurilor, nici cu cenușul industrial al zonei. Dimpotrivă, este o oază de verdeață; copacii și poienițele care o înconjoară oferă senzația unui mic rai, fiind una dintre acele mănăstiri care te desprind de lume și îți oferă tihnă. Este înființată în 1993 și are, în curte, o biserică din 1910, restaurată și pictată în 2005. Curtea mai include biserica nouă, un corp de chilii, o sală de conferințe, trapeza și un altar de vară. Totuși, începuturile mănăstirii sunt mult mai vechi și se pierd în negura timpului. Atestările documentare vin din secolul al XVII-lea, când călugării își petreceau zilele în rugăciune și comuniune cu Dumnezeu, în pustietatea grotelor din Metaliferi.
Credincioșii pot vedea, în mănăstire, o icoană făcătoare de minuni. E vorba de Icoana Maicii Domnului, numită "cu trei mâini" și îi aparține Sfântului Ioan Damaschinul, din secolul al VIII-lea, sfetnic al califului Valid. Cum, însă, erau vremuri de contestare a icoanelor, împăratul a vrut să-l înlăture pe Damaschin, învinuindu-l de trădare și pedepsindu-l prin tăierea unei mâini. Ioan, însă, s-a rugat la icoană, iar mâna i s-a refăcut în chip minunat. Ca recunoştinţă, Damaschinul a cerut să fie adăugată, la baza icoanei, o mână din argint, care poate fi văzută şi azi. De asemenea, mănăstirea cuprinde o expoziție muzeală de arheologie și etnografie, ilustrativă pentru ținutul Metaliferilor. (F.R.T.)
