Aerul vechi de uliţă ungurească, cu porţi înalte şi faţade semeţe, este în armonie perfectă cu fortăreaţa bisericii, din care se înalţă turnul cu ceas. De jur-împrejur se întinde zidul de apărare şi, dincolo de el, câţiva stejari încovoiaţi, aşa cum vezi în jurul multor biserici fortificate din Ardeal.
Odată ce intri pe portiţă, dincolo de ziduri, ambianţa este alta. Spațiul devine îngust, curtea bisericii deschizându-se ca un coridor. Într-un fel, te simţi protejat în această strâmtoare cu pereţi groşi, iar dacă te ridici pe vârfuri, poţi chiar să vezi satul prin vechile orificii de tragere...
Cât despre interiorul bisericii, liniştea este cu totul alta. Te învăluie răcoarea păstrată aici încă de la 1802, când s-au deschis pentru prima oară uşile acestui monument arhitectonic de artă barocă (după mai bine de două secole de construcţii). Stilul interiorului este rococo, vizibil în ornamentaţia rafinată a bolţilor, în contrast cu solemnitatea exteriorului. E grandioasă şi orga, realizată în 1929 la Braşov, dar mai ales amvonul, cu un splendid baldachin din lemn.
Ca arhitectură de mare valoare, ar mai fi de admirat Conacul Secuiesc şi biserica unitariană din Colţeşti, şi ele mici podoabe în lumea aparte a acestor locuri. (F.R.T.)
