CATEDRALE ÎN CETATE

Una lângă alta, ca două cetăţui, cele două catedrale au făcut istorie în Alba Iulia. Le vezi de la mare distanţă, cum te apropii de Alba Iulia, şi asta pentru că au rămas cele mai înalte clădiri din judeţ. Splendide ca arhitectură, sunt monumentele-simbol ale oraşului Unirii.

Catedrala Încoronării.

Este cea ortodoxă. I se zice „a Încoronării” ori „a Reîntregirii”, cu toate că cei mai mulţi îi spun doar atât: catedrala. De zeci de ani, este simbolul spiritual al Unirii tuturor românilor. Sau, cum spun istoricii, „expresia unităţii naţionale”. Operă arhitectonică imensă, clădită în doar doi ani (1921 - 1922) după planurile arhitectului Gheorghe Ştefănescu, catedrala s-a remarcat înainte de toate drept gazda unui eveniment istoric crucial: încoronarea suveranilor României Mari, Regele Ferdinand I Întregitorul şi Regina Maria (15 octombrie 1922).

Stilul, preluat de la biserica domnească din Târgovişte, ţine de romantismul artei româneşti a secolului al XIX-lea. Ridicat în formă de cruce greacă înscrisă, edificiul te întâmpină cu pridvor deschis, foarte spaţios, iar interiorul abundă de motive decorative brâncoveneşti, la care se adaugă rafinamentul frescelor lucrate de Costin Petrescu în spiritul iconografiei tradiţionale. La stânga şi la dreapta intrării se află portretele celor doi suverani ai ţării, încoronaţi în catedrală, evidenţiind valoarea naţională a edificiului. Ansamblul (catedrala, curtea, colonadele şi palatul episcopal) este dominat de cei 58 m înălţime ai turnului-clopotniţă, terminat în formă de cupolă sprijinită de coloane, prin care se pătrunde în curtea palatului.

Dar e ceva ce nu se spune nici în volume de artă, nici în broşuri. E felul în care te simţi acolo, între strane. E tihna dinăuntru, ţesută dintr-o împletire de tămâie, ecou de paşi şi lumină de vitralii. Este întunecimea lemnului de stejar al altarului, e desenul de umbre de pe pardoseala naosului. Este o lume ruptă de lume, în care cel mai sănătos este să laşi pleoapele să cadă, măcar pentru câteva clipe, în rugăciune.

CATEDRALA-INCORONARII-2
CATEDRALA-ROMANO-CATOLICA-SFANTUL-MIHAIL-2

Catedrala romano-catolică „Sfântul Mihail”.

Este cea mai valoroasă operă de arhitectură medievală din Transilvania. A rămas singurul edificiu din cetate care şi-a păstrat destinaţia iniţială de locaş de cult, fiind la fel de vechi ca Notre Dame din Paris – 1.000 de ani. Unică prin sinteza stilurilor sale (romanic, gotic, renascentist, baroc), catedrala adăposteşte, printre altele, sarcofagul lui Iancu de Hunedoara.

Totul a început odată cu stabilirea episcopiei romano-catolice a Transilvaniei, în secolul al XI-lea, la Alba Iulia, moment în care s-a impus ridicarea unei biserici-catedrale.

Au avut loc construcţii succesive şi restaurări în urma numeroaselor invazii tătare, diferenţe temporale putând fi observate atât în structura, cât şi în ornamentaţia celor trei nave ale bisericii, prin îmbinarea formelor romanice târzii cu cele gotice timpurii. Portalul vestic este realizat în stil gotic timpuriu, superbă lucrare a pietrarului francez Johannes din Saint Die, aceasta fiind doar una dintre acţiunile de refacere a catedralei după pârjolul din 1277, în care au pierit peste 2.000 de localnici, care se refugiaseră înăuntru.

În secolul al XVI-lea, catedralei i s-au adăugat atât frescele din interior, cât şi capela Lázo, pe latura nordică, faimoasă pentru ornamentaţia renascentistă, de sorginte italiană. Înăuntru vei descoperi detaliile statuilor, lumina intimă a vitraliilor, coloanele gigantice, ambianţa răcoroasă, de edificiu amplu, din piatră şi, mai ales, orga din 1731, cu ale sale 2.209 tuburi, ale cărei tonalităţi te vor purta în veritabile călătorii în timp. (F.R.T.)

TOP
Ghid turistic digital Alba