Centrul Satului

„It was pleasantly quiet here...” scriu turiştii în cărţile de oaspeţi ale pensiunilor din Rimetea. Într-adevăr, liniştea e marele motiv pentru care acest sat merită vizitat, chiar şi pentru scurt timp, indiferent de anotimp.

Rimetea (în maghiară Toroczkó, în germană Eisenburg) este unul din foarte puţinele sate-monument din România. Distincţia i-a fost acordată în 1999, prin programul european de restaurare rurală „Europa Nostra”, statut privilegiat pe care îl păstrează şi azi graţie interesului local pentru conservarea valorilor arhitecturale de odinioară.

Altfel spus, fiecare din casele declarate monumente istorice – restaurate conform esteticii arhitecturale iniţiale, în stil neoclasic – a primit o emblemă aparte. Astfelm centrul istoric rămâne mereu proaspăt în vechimea sa. Şi se conving de acest lucru miile de turişti care vin anual la Rimetea din toate colţurile Europei, în special din Ungaria, Franța, Polonia, Marea Britanie și România. Vârful sezonului turistic (întins pe perioada mai – septembrie) este, la Rimetea, luna august a fiecărui an.

Centrul satului

Există şi un secret local, cu totul neobişnuit, pe care turiştii care vin des în zonă îl cunosc. De la clădirea Căminului Cultural, porneşte o stradă extrem de îngustă, pavată cu piatră de râu, care duce până sus, pe o colină a satului. E atât de strâmtă şi înghesuită între casele şi apoi grădinile de o parte şi de alta, încât mai degrabă te strecori pe ea. Dar merită efortul: odată ce ajungi sus, departe de ultimele case, te întâmpină o panoramă incredibilă a satului şi, mai ales, a „muntelui”. Adică a Pietrei Secuiului, în forma sa de uriaş întins pe spate. (F.R.T.)

TOP
Ghid turistic digital Alba