A fost ridicată între 1714 - 1738, după planul arhitectului Giovanni Morando Visconti, la iniţiativa împăratului Carol al VI-lea de Habsburg. De asemenea, proiectul a fost realizat sub conducerea generalului Stefan de Steinville şi, ceva mai târziu, sub aceea a generalului Weiss, în proiectul căruia cetatea purta denumirea de „Fortificaţia capitală de la Alba Iulia din Principatul Transilvaniei”. Ca în cazul oricărui colos arhitectonic, clădit destul de rapid (24 de ani), ridicarea cetăţii „Alba Carolina” a avut nevoie de o armată de muncitori.
Aproximativ 20.000 de iobagi au muncit la construirea perimetrului zidurilor, care măsoară nu mai puţin de 12 km. Aspectul stelar cu şapte colţuri, specific Vauban, înseamnă totodată șapte bastioane uriaşe. Pot fi observate şi azi, aşa cum erau la început, purtând vechile nume pomenite în documentele de atunci: Eugeniu de Savoia, Sfântul Ştefan, Trinitatea, Sfântul Mihail, Sfântul Carol, Sfântul Capistrano, Sfânta Elisabeta. Între acestea, Bastionul Trinităţii este cel mai mare, măsurând lungimi de 116-135 m, putând fi recunoscut uşor, după blazonul plasat în centrul său, împodobit cu câmpuri multiple şi frunze de acant.
