Din fericire, după atâtea pârjoluri au rămas în picioare nu doar cele mai vechi segmente ale cetăţii, ci şi cele mai recente. Astfel, poţi vedea atât ruinele celui mai bătrân turn, aşezat pe piscul cel mai înalt, cât şi turnul-donjon, ce măsoară 20 m, având cinci etaje. Odinioară, cele două turnuri erau unite prin ziduri, alcătuind o curte interioară. De asemenea, mai există în partea sudică ruinele unei clădiri cu mai multe încăperi, din secolele XIV - XV, plus o curte.
Pentru majoritatea turiștilor, însă, istoria cetății trece pe planul doi. Pe planul întâi e priveliștea sa izbitoare, cu ruine în vânt, care face ca aproape orice poză cu cetatea să devină o fotografie. Cele mai bune unghiuri le obții de pe versanții vestici, de unde se vede cetatea și, în fundal, Piatra Secuiului, dar și de la baza cetății, de pe stânci (în acest caz, atenție la șerpi și la grohotișul care te poate dezechilibra). (F.R.T.)
