Cum ajungi?
Pornind din Sebes spre Sibiu pe DN1, dupa 10 km de mers, faci dreapta, pe DJ 106 F, drum care duce direct la Calnic. Zona e destul de neobisnuita, ca peisaj, avand un amestec de lanuri intinse si coline. E Podisul Secasului. Patru kilometri se intinde acest tarim nehotarat de dealuri si campii, pana cand intri in Calnic, asezare saseasca pe care o recunosti dupa strazile inguste si casele care-ti zambesc, batraneste, de dupa portile inalte. Satul adaposteste un monument apreciat de arhitecti, laudat de turisti, studiat in albumele de arta si, cel mai important, inscris pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO: cetatea medievala Calnic.
Se afla intr-o buna stare de conservare, dandu-ti senzatia ca esti in Evul Mediu, adica in secolul al XIII-lea, cand aceasta fortificatie a fost ridicata de colonistii germani, ca resedinta nobiliara a contelui Chyl de Kelling. Erau vremurile cand cetatea fusese conceputa ca donjon oval, impresurata de ziduri masive si sant de apa. Astfel arata edificiul pana in 1430, dupa care a fost vandut satenilor, ce au inceput sa construiasca, in cetate, o noua centura de ziduri, apoi turnul portii, cel de aparare si o capela. Cat despre turnul de aparare, se spune ca, la scurt timp dupa pierderea rolului sau militar, a inceput sa fie folosit ca afumatoare pentru slanina, de unde si numele de Fleischturm.
Inaltimea actuala a donjonului – numit Siegfried – e de 20 m, fiind suplimentat cu doua niveluri fata de cei 14 m pe care ii avea initial. Parterul cladirii e format dintr-o incapere boltita, aceeasi structura pastrandu-se si pentru primul nivel. Etajul I se presupune ca a fost camera de locuit, fiind vizibile urmele unui semineu. Ultimul etaj era probabil destinat dormitoarelor, fiindca nu mai e boltit, ci format din tavane. Marele raid turcesc din 1438 i-a determinat, insa, pe conducatorii cetatii sa transforme donjonul in turn de aparare.
Anii 1961 - 1964 au marcat perioada unei restaurari de ansamblu a cetatii, ca urmare a fisurilor grave cauzate de cutremure. Turnul-donjon adaposeste in prezent un muzeu cu colectii de arta medievala si populara, in care se gasesc obiecte de mobilier, costume taranesti, icoane si sculpturi. In ansamblul ei, cetatea are o frumusete irezistibila gratie stilului romanic, vizibil prin ziduri groase, ferestre inguste, metereze inalte, acoperisuri piramidale si incaperi joase.
Biserica evanghelica, aflata la cativa pasi de cetate, merita si ea vizitata, cu atat mai mult cu cat apare pe aceeasi lista UNESCO.
