Comori sasesti la Boz si Vingard

In Tara Secasului, sasii au lasat urme adanci. Atat de adanci, insa, incat romanii care au ramas sunt gata sa-ti povesteasca oricand despre cat de "fain era pe vremea sașilor". Despre casele, cetatile si bisericile lor evanghelice. Iata doua dintre ele.

Biserica evanghelica fortificata din Boz. Un singur monument mai seamana cu cel din Boz si, nu intamplator, e tot o "biserica a sașilor", insa din Cloașterf, judetul Mures. Ca atare, biserica evanghelica fortificata din Boz este o opera arhitectonica unica, ce a facut ca satul sa ramana pe buzele multor istorici de arta. Primele pietre de zid au fost asezate la mijlocul secolului al XVI-lea, in stilul gotic tarziu, de unde si structura de biserica-sala. De jur-imprejur, un zid gros o apara si te lasa s-o descoperi cu adevarat abia dupa ce treci de poarta, in curtea cu iarba, unde sașii se stransgeau odinioara "la joc"...

Iti fura privirea si reduitul de piatra care imbraca partea de sus a navei si a corului bisericii, prin contraforturi si console, ceea ce denota, din nou, functia de aparare a acestei structuri fortificate. Poti vedea pana si locurile de tragere si gurile de pacura... De toate acestea era mare nevoie in anii tulburi ai secolelor al XVI-lea si al XVII-lea, cand primejdia invaziilor tataresti si turcesti ii obligau pe localnici sa-si adapoasteasca aici bunurile. In curte se afla si doua foste turnuri de aparare, dintre care unul a fost transformat in scoala, in 1762. Tot acolo gasesti si vechele clopote sașesti, care inca mai bat in podul de lemn al fortificatiei.

Dar odata ce intri pe usile bisericii, chiar legat la ochi sa fii, tot ghicesti ca ai intrat la sași. Aerul racoros, de incapere larga, cu parfum de lemn vechi si pagini de carte ranuita, scaraitul podelei, apoi bencutele albastre, aproape vesele, steagurile, orga, tavanul in ogive, ferestrele inguste, altarul sculptat in lemn - te cuceresc din prima clipa...

Biserica evanghelica fortificata din Boz

Biserica evanghelica din Vingard.

Biserica evanghelica din Vingard.

La fel de placut e si in biserica de la Vingard, de care albumele de arta pomenesc ori de cate ori se vorbeste despre goticul transilvanean. Ridicata in 1461, biserica-sala tine de acelasi gotic tarziu, iar constructia ei e legata de acelasi Johannes Gereb de Vingard, de la care sașii din Câlnic cumparau, pe la 1430, castelul nobiliar.

Cu o lungime de aproape 30 m, monumentul cuprinde (de la est la vest) corul gotic si nava bisericii, ambele excelent conservate de-a lungul celor sase secole de existenta. Ca material de constructie a fost folosita piatra de Ighiu, din care au fost cladite atat zidurile, portalurile si chenarele ornamentale ale ferestrelor, cat si plastica fatadelor. Nu mai putin de 15 contraforturi sustin monumentul, de unde si masivitatea evidenta a exteriorului.

La interior, cheile de bolta ale corului, realizate tot din piatra provenita de pe Valea Ighiului, cuprind patru blazoane – al regilor Ungariei, al familiei Gereb, al familiei Szilagy si, ultimul, al familiei Hunyadi, cu totii ctitori si binefacatorii ai bisericii. Mai tarziu, odata cu influenta barocului din secolul al XVIII-lea, au fost facute unele completari esentiale, printre care si altarul. (F.R.T.)

TOP
Ghid turistic digital Alba