Mari evenimente
Unul din cele mai mari evenimente ale Evului Mediu românesc s-a petrecut la Alba Iulia. La 1 noiembrie 1599, Mihai Viteazul a intrat în cetatea Alba Iulia, ceea ce a consfințit (împreună cu preluarea Moldovei în primăvara lui 1600) scurta unire a celor trei ţări româneşti sub domnia voievodului oltean. Alba Iulia era, astfel, prima capitală a românilor, sub Mihai Viteazul. Mai târziu, în 1648, Alba Iulia devenea locul unde avea să se tipărească Noul Testament. Apoi, de la începutul veacului al XVIII-lea, oraşul devine centru militar, odată cu construirea marii cetăţi bastionare de tip Vauban, pierzându-şi însă strălucirea şi forţa economică ce o avusese până atunci. Cetatea a însemnat, practic, decăderea oraşului şi a teritoriilor care ţineau de el.
Tot în secolul al XVIII-lea, Blajul devine, prin instituţiile greco-catolice care sunt înfiinţate aici, cel mai important centru al culturii româneşti din Transilvania. La 1784 are loc Răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan. Comitatul Alba a fost unul dintre focarele cele mai importante ale răscoalei. După arestarea lor, liderii sunt închişi la Alba Iulia iar la 28 februarie 1785 are loc execuţia prin frângere cu roata a capilor răscoalei, pe Dealul Furcilor.
Cel mai important teren al Revoluţiei de la 1848 a fost tot teritoriul Albei. 40.000 de români au jurat credinţă naţiunii române pe Câmpia Libertăţii de la Blaj, în 3 mai 1848. După izbucnirea războiului civil în toamna lui 1848, Munţii Apuseni au devenit centrul operaţiunilor armate ale lui Avram Iancu, care a organizat miliţii după modelul armatei romane. Munţii Apuseni au cunoscut şi ei, în acest timp, propria organizare românească, asemeni unei republici ţărăneşti. Revoluţia românească din Transilvania a fost singura, din Europa anului 1848, care nu a putut fi înfrântă cu forţa armelor. De asemenea, la un moment dat în timpul Revoluţiei, Alba Iulia a fost unica cetate ce mai rămăsese în stăpânirea austriecilor, după căderea în mâinile maghiarilor a Clujului, Sibiului şi Devei.
Pronunciamentul de la Blaj (1867), act fundamental al cărturarilor Blajului în frunte cu Timotei Cipariu, împotriva înglobării forţate a Transilvaniei la Ungaria, trebuie amintit ca act de protest al românilor transilvăneni în anii ce au urmat revoluției.
Probabil, însă, cel mai semnificativ moment petrecut aici este cel de la 1 Decembrie 1918: Marea Unire de la Alba Iulia, care a schimbat harta României pentru totdeauna. Marea Adunare Naţională a votat în unanimitate unirea Transilvaniei cu România. Au participat la eveniment peste 1.000 de reprezentanţi oficiali ai naţiunii române din Transilvania, precum şi 100.000 de oameni. Azi, 1 Decembrie este un simbol al tuturor românilor, fiind Ziua Naţională a României. Patru ani mai târziu, la 15 octombrie 1922, la catedrala ortodoxă din Alba Iulia a avut loc încoronarea lui Ferdinand şi Maria ca regi ai României Mari, catedrala fiind construită cu acest scop.
Pagini de istorie s-au scris şi în decembrie, 1989, când zeci de mii de locuitori din Alba Iulia, Cugir şi Sebeş au ieşit pe străzi pentru a protesta împotriva regimului comunist. Avea loc Revoluţia Română, declanşată cu câteva zile mai devreme la Timişoara. După demonstraţii paşnice în punctele fierbinţi ale oraşelor Alba Iulia şi Cugir, acţiunile s-au sfârşit cu lupte de stradă şi victime în rândul populaţiei şi armatei. În total, 23 de morţi şi 111 răniţi a fost preţul libertăţii în judeţul Alba.
