Masina Timpului

Specialiştii l-au numit „obiectiv turistic unic în Europa”. Atrage zeci de mii de turişti pe an prin simplul fapt că îţi oferă privilegiul de a călători înapoi în istorie, ca o maşină a timpului. Te poartă de-a lungul a 2.000 de ani, printre vestigiile a trei fortificaţii, din trei epoci distincte. Bine ai venit pe Traseul celor Trei Fortificaţii.

Construite pe aceeaşi locaţie (în sudul cetăţii), fiecare nouă cetate o include pe cea veche. Astfel, vorbim de Castrul Roman (106 d.Hr.), de cetatea medievală (mai exact, de reparații ample și de adăugarea a două bastioane) şi de cetatea „Alba Carolina”, fortificaţie de tip Vauban (secolul al XVIII-lea). Fiecare bucăţică de cetate a fost conservată cu grijă, fiind reconstituit întreg decorul de odinioară. Astfel că nu lipsesc, din peisaj, soldaţi în uniforme de secol XVIII, tunuri, flinte şi defilări militare pe uliţele largi ale cetăţii.

POARTA-MONETARIEI

Poarta Monetăriei.

De aici începe totul. De cum străbaţi Poarta a III-a a cetăţii, pe drumul de piatră ce duce spre catedrale, vezi, în stânga, primele ziduri. Sunt rămăşiţele a ceea ce istoricii numesc Poarta Monetăriei Principatului Transilvaniei, clădită pe locul fostei biserici şi mănăstiri benedictine, închinate Duhului Sfânt. Ele apar în documente din 1294, dar ulterior au fost desfiinţate pentru a putea fi întemeiată acolo Monetăria Principatului. Era locul unde se bătea monedă, odată cu începutul de secol XVII, pentru ca anul 1714 să aducă instalarea unei alte întreprinderi – Monetăria Imperială. 180 de ani mai târziu, edificiul a devenit tribunal, fiind construită, în apropiere, închisoarea oraşului (în secolul al XIX-lea).

Tabăra Militară.

Mai departe, cum treci prin poarta Castrului Roman, te întâmpină panorama traseului, primitoare ca o grădină de vară. Ea începe odată cu Tabăra Militară, amenajată ca zonă de agrement, iar dacă te opreşti pentru o bere rece, fii gata să intri într-o atmosferă ruptă parcă din gravuri. Te întâmpină hangiţe mândre şi sprintene, halbe de lut, dar şi costume, mobilier şi corturi de epocă. Ceea ce face ca orice popas să devină, aici, un mic zbor înapoi în timp, când sunetul halbelor se amesteca cu cel al scuturilor.

Alba_Iulia_Castrul_roman
Locurile de belvedere

Locurile de belvedere.

Toate punctele de belvedere sunt frumos amenajate pe cele mai înalte ziduri, de unde poţi admira atât proporţiile gigantice ale zidurilor şi lărgimea şanţurilor, cât şi o panoramă complexă care cuprinde: oraşul de jos, Traseul Sudic al cetăţii, Dealul Furcilor (simbol al execuţiei lui Horea, deşi s-a petrecut dincolo de cimitirul din Maieri), valea Mureşului precum şi biserica ridicată de domnitorul Mihai Viteazul, în veacul al XVI-lea (reconstruită). Dincolo însă de monumente, bune de fotografiat sunt şi aleile de piatră, încadrate de copaci, care te poartă de la un punct de belvedere la altul şi care te cuceresc cu tihna lor aproape mănăstirească.

Tunelul de acces către platforma de artilerie.

Aproape de Tabăra Militară, la câţiva metri de alee, vezi o intrare în interiorul zidului. Seamănă mai degrabă cu o uşă de pivniţă, dar este, de fapt, tunelul de acces către platforma de artilerie. Incredibil de abrupt şi epuizant de lung – test de rezistenţă pentru cei cu rău de înălţime –, el face parte din reţeaua de tuneluri de fugă ale Bastionului Sf. Eugeniu, legând partea de sus a zidurilor de platforma de artilerie și oferind spațiu de manevră pe timp de luptă. Inamicii puteau fi surprinşi de apariţia sau dispariţia bruscă a soldaţilor asediaţi, ce foloseau tunelul pentru atacuri, retrageri, învăluiri.

Platforma de artilerie.

Este „piesa de rezistenţă” a traseului. Dacă parcurgi tunelul, ajungi rapid între ziduri. Şanţul fortăreţei se deschide ca o curte lată, cu pereţi uriaşi, de unde pornesc alte câteva căi şi trasee de-a lungul zidurilor. Una singură, însă, duce la platforma de artilerie, probabil cea mai îndrăgită parte a traseului, dovadă că zi de zi acolo se adună turişti pentru mici şedinţe foto. Atracţia? Cele trei tunuri de epocă (reproduceri), complet funcţionale.

Sala Armelor.

La întoarcere, părăsind şanţurile cetăţii, nu uita să vizitezi Sala Armelor. E aproape de Tabăra Militară, mai exact la baza Bastionului „Saşilor”, fiind una din camerele de gardă ale vechii cetăţi medievale. Azi, însă, ea a devenit Sala Armelor, cu un decor de epocă fabulos, reconstituit în cele mai mici amănunte. Anul 1715, ce marca începerea lucrărilor la cetatea „Alba Carolina”, a fost însă data la care Camera de Gardă a fost transformată într-o bucătărie, ale cărei cuptoare uriaşe de pâine aprovizionau întregul popor al cetăţii. Ba mai mult, celebrele cuptoare au funcţionat până la începutul veacului al XX-lea.

Bastionul saşilor.

Aflându-se pe structura vechiului Castru Roman, la Alba Iulia a existat mereu o fortificaţie îmbunătăţită treptat, după mijloacele fiecărei epoci. Ca atare, peste cetatea romană a început clădirea cetăţii medievale, în 1516, modificată şi întărită în mod repetat. Motivele au fost incendierile şi distrugerile din timpul asediilor, astfel că abia 1625 a fost anul încheierii lucrărilor. Bastionul, situat în sud-estul cetăţii medievale, a fost ridicat de către comunitatea săsească a cetăţii şi este, astfel, cunoscut ca fiind „al saşilor”. (F.R.T.)

Platforma de artilerie-Alba
TOP
Ghid turistic digital Alba