Platforma de artilerie.
Este „piesa de rezistenţă” a traseului. Dacă parcurgi tunelul, ajungi rapid între ziduri. Şanţul fortăreţei se deschide ca o curte lată, cu pereţi uriaşi, de unde pornesc alte câteva căi şi trasee de-a lungul zidurilor. Una singură, însă, duce la platforma de artilerie, probabil cea mai îndrăgită parte a traseului, dovadă că zi de zi acolo se adună turişti pentru mici şedinţe foto. Atracţia? Cele trei tunuri de epocă (reproduceri), complet funcţionale.
Sala Armelor.
La întoarcere, părăsind şanţurile cetăţii, nu uita să vizitezi Sala Armelor. E aproape de Tabăra Militară, mai exact la baza Bastionului „Saşilor”, fiind una din camerele de gardă ale vechii cetăţi medievale. Azi, însă, ea a devenit Sala Armelor, cu un decor de epocă fabulos, reconstituit în cele mai mici amănunte. Anul 1715, ce marca începerea lucrărilor la cetatea „Alba Carolina”, a fost însă data la care Camera de Gardă a fost transformată într-o bucătărie, ale cărei cuptoare uriaşe de pâine aprovizionau întregul popor al cetăţii. Ba mai mult, celebrele cuptoare au funcţionat până la începutul veacului al XX-lea.
Bastionul saşilor.
Aflându-se pe structura vechiului Castru Roman, la Alba Iulia a existat mereu o fortificaţie îmbunătăţită treptat, după mijloacele fiecărei epoci. Ca atare, peste cetatea romană a început clădirea cetăţii medievale, în 1516, modificată şi întărită în mod repetat. Motivele au fost incendierile şi distrugerile din timpul asediilor, astfel că abia 1625 a fost anul încheierii lucrărilor. Bastionul, situat în sud-estul cetăţii medievale, a fost ridicat de către comunitatea săsească a cetăţii şi este, astfel, cunoscut ca fiind „al saşilor”. (F.R.T.)
