O avere: Rosia Montana

In lume, Rosia Montana este, probabil, cea mai vestita localitate romaneasca, dupa Bucuresti. Veche de 2.000 de ani, cand era exploatata de romani, satul a trecut de la bogatie fabuloasa la decadere. De cativa ani, e campul de lupta intre o companie care doreste dezvoltarea unui proiect de exploatare aurifera si organizatii neguvernamentale care se opun. Cu toate acestea, sau tocmai de aceea, Rosia Montana atrage mai multi turisti ca niciodata, care descopera farmecul unui loc unic.

Istorie, vestigii, valori.

Orice analiza a sensibilului subiect "aur la Rosia Montana" va duce la aceeasi concluzie: Rosia exista datorita mineritului. Situata departe de marile drumuri comerciale, fara posibilitati de investitie in alte activitati, Rosia a ramas mult timp un simplu centru minier. Acum 2.000 de ani, insa, satul se numea Alburnus Maior, fiind recunoscut pentru tezaurul de aur. E motivul pentru care istoricul Vasile Parvan l-a numit "California antichitatii". Aurul s-a exploatat atat in galerii cat si la suprafata, direct din rau, prin metode arhaice (cu saitrocul sau blani de miel). Primul document descoperit, in care este mentionat vechiul nume al acestui sat de munte, este o tablita cerata din 131. Urmele de locuire de la Alburnus Maior mai includ locuinte, galerii miniere, unelte, inscriptii in greaca si latina si multe altele.

Minerit Rosia Montana

Treptat, la Rosia Montana s-au format comunitati de romani, maghiari, evrei si germani care au fost atrasi in zona de visul unei imbogatiri rapide. Practic, toata viata satului era legata strict de exploatarea aurifera. Localnicii considerau o rusine sa te ocupi cu altceva, astfel ca preferau sa cumpere produsele necesare traiului de la negustorii care impanzesc zona. Mestesugarii din zona, putini la numar, fie deserveau activitatile miniere, fie aveau meserii urbane, adica croitori si cizmari. In sat exista o casina, un loc de intalnire a elitelor si de petrecere.

Din 1970, a inceput exploatarea in cariere, ce a durat pana in 2006. Urmarea acestor exploatari exista si azi sub forma unor gauri imense, ramase in urma detonarilor si a unei poluari puternice a mediului. Din galerii si cariere se scurg si acum ape acide, care fac imposibila viata in paraul Rosia. De asemenea, intreaga localitate este presarata cu "tauri" (lacuri artificiale).

Centrul istoric

Farmecul de alta data.

Punctul forte al oricarei vizite la Rosia Montana e, fara indoiala, centrul istoric al satului, renumit pentru farmecul citadin inconfundabil. In mare parte, satul de azi conserva asezarea din secolul al XVII-lea, ce cuprinde doua nuclee: zona vestica, cu cladiri innointe in jurul bisericii "Adormirea Maicii Domnului", si nucleul dezvoltat spre est cu piata centrala, din care pornesc ulite inguste, ce urca pantele dealurilor. Trei biserici exista aici (unitariana - 1796, romano-catolica - 1783, reformata - sec. al XIX-lea), iar casele se impun estetic prin masivitate si repertoriul plastic baroc sau neoclasic. Decorurile de fata redau, cu exuberanta, motive precum scoici, ghirlande, lei, figuri umane. O dovada a preocuparii rosienilor pentru decorarea caselor a fost poarta, considerata un element principal al strazii.

Mandria pentru slujba de miner este reflectata, totodata, de fatadele unor cladiri, care poarta insemnele traditionale ale ocupatiei. Astazi, nu mai putin de 41 edificii din centrul istoric al Rosiei Montane se afla pe lista monumentelor istorice nationale, care pe langa lacurile artificiale, galeriile romane si medievale dau culoare locala intregului patrimoniu.

TOP
Ghid turistic digital Alba