Cetatea a fost ridicata pe la mijlocul secolului I i.Hr., cel mai probabil de catre Burebista, regele dacilor. Era unul dintre punctele esentiale in lantul de aparare a principalelor treceri peste munti spre capitala Daciei, Sarmizegetusa. Cetatea a fost ocupata de catre romani in primul razboi dacic (101-102), prin asalturile cavaleriei maure conduse de Lussius Quietus. Trupele sale au urcat prin pasul Turnu Rosu, au cucerit Tilisca, Capalna, indreptandu-se spre Sarmizegetusa. Cetatea de la Capalna a fost, pentru 300 de ani, centru tribal, dupa care a facut parte din reteaua de aparare a capitalei Daciei.
Cum ajungi?
Pe soseaua Transalpina, la iesire din satul Capalna inspre Sugag, dupa pod, un indicator arata la dreapta drumul spre cetatea dacica de la Capalna, sit UNESCO. Singurul punct de acces este un drumeag serpuitor, printre casele localnicilor, drum care, odinioara, o facea mai usor de aparut. Traseul de urcare spre cetate se face la pas, prin padure, si este semnalizat prin indicatoare si marcaj pe copaci. Lungimea totala a traseului nu depaseste 2 km, iar durata lui, fara popasuri, maxim 1 ora.
Odata ce ajungi sus, nu te astepta insa la o imagine impunatoare cu ziduri, turnuri si porti. Farmecul cetatii vine din privelistea stranie a ruinelor. Cele 20 de secole, precum si un incendiu din timpul celui de-al doilea razboi cu romanii, din 106, si-au pus serios amprenta peste cetate. Astfel, din ceea ce era odata fortificatia falnica a dacilor, se mai pot vedea ramasite de ziduri, ca niste colti de piatra, apoi trei santuri de aparare cu adancimi variabile, grupate intr-un platou oval.
Arheologii indica faptul ca, pe langa zidul exterior (perimetrul cetatii fiind de 280 m), mai exista unul interior, unde se afla turnul-locuinta. Nu lipsea nici turnul de veghe, precum nici cel de la poarta principala. Ca aici au locuit daci o arata si nenumaratele descoperiri arheologice, intre care vase ceramice, dalți, clești, vase de sticla, o bratara din pasta de sticla, scripeti, piese metalice de imbracaminte, pinteni, pumnale, varfuri de sulite si sageti. Cele mai multe se gasesc in colectia de arheologie a Muzeului Municipal Ioan Raica din Sebes.
Atentie! Oricat ar parea de clar accesul, in aceste locuri te poti pierde cu usurinta. Nu ezita sa-i consulti pe localnici in privinta traseului. Traseul de urcare spre cetate este foarte obositor pentru cei care nu sunt obisnuiti cu efortul pe munte. Nu grabi pasul, mentine un ritm constant de urcare si fa popasuri relativ putine.
